Paraziții umani sunt organisme care trăiesc pe sau în interiorul corpului uman, obținând nutrienți și adăpost pe cheltuiala gazdei. Aceste organisme pot varia de la protozoare microscopice și helminți (viermi) până la artropode mai mari. Paraziții au cicluri de viață și moduri de transmitere diferite și pot afecta diferite organe și sisteme ale corpului.
Paraziții unicelulari (protozoare) și paraziții multicelulari (helminți, artropode) sunt complexi din punct de vedere antigenic și biochimic, la fel ca și istoria lor de viață și patogeneza bolilor pe care le provoacă. În timpul vieții, organismele parazite trec de obicei prin mai multe etape de dezvoltare, însoțite de modificări nu numai în structură, ci și în compoziția biochimică și antigenică. Unele stadii larvare ale helminților seamănă puțin cu stadiile adulte (de exemplu, tenii și flukes). Unii paraziți protozoari se schimbă foarte mult în timpul vieții lor; de exemplu, Toxoplasma gondii este o coccidie intestinală la pisici, dar la om ia o formă diferită și este localizată în țesuturi profunde.
Unele dintre aceste infecții pot progresa de la o stare bine tolerată sau asimptomatică la o boală care pune viața în pericol. Multe infecții parazitare se transmit de la animale la om (infectii zoonotice).
Paraziți protozoari
Protozoarele sunt organisme microscopice unicelulare care pot fi de natură liberă sau parazită. Transmiterea protozoarelor care trăiesc în intestinul uman către o altă persoană are loc de obicei pe cale fecal-orală (de exemplu, prin alimente sau apă contaminate sau prin contact de la persoană la persoană). Protozoarele care trăiesc în sângele uman sau în țesuturile umane sunt transmise altor oameni prin vectori artropode (de exemplu, prin mușcătura unui țânțar sau a muștei țânțarilor).
Paraziții protozoari umani pot fi împărțiți în patru grupe în funcție de modul lor de mișcare.
- Sarcodidae: Folosiți pseudopodii pentru mișcare. Include amibe Entamoeba (abces hepatic dizenteric), Dientamoeba (colită) și Acanthamoeba (poate provoca o infecție gravă, adesea fatală, a creierului și a măduvei spinării numită encefalită granulomatoasă).
- Flagelati (sarcomastigofori): folosesc flageli pentru mișcare. Acestea includ giardia (diaree), tripanosomul (boala somnului și boala Chagas), leishmania (leishmanioza viscerală, cutanată și mucocutanată) și trichomonaza, o infecție cu transmitere sexuală (ITS).
- Apicomplexuri: Complexul apical este folosit pentru mișcare. Include Plasmodium (malaria), Toxoplasma (o infecție zoonotică cauzată de parazitul Toxoplasma gondii cu o gamă largă de sindroame clinice la om).
- Ciliații: Aceștia se mișcă prin cili și includ Balanidium, un protozoar mare, singurul ciliat cunoscut pentru a infecta oamenii (dizenterie). Aproximativ 1% din populația lumii este infectată cu balantidiază.
Helminți
Helminții sunt organisme multicelulare mari care, în stadiile lor adulte, sunt de obicei vizibile cu ochiul liber. Helminții pot fi fie liberi, fie paraziți în natură. În forma lor adultă, helminții nu se pot reproduce în corpul uman. Există trei grupuri principale de helminți care sunt paraziți umani:
- Trematode: Fasciola Hepatica – trematod hepatic; Fasciolopsis buski – dorloat intestinal; Paragonimus_westermani – fluke pulmonar; Schistosoma este o lovitură a sângelui.
- Cestode (tenii): Diphyllobothrium Latum – tenia lată; Hymenolepis Nana – tenia pitică; Taenia Saginata – tenia bovină; Taenia Solium - tenia de porc.
- Nematozii (viermi rotunzi) provoacă diferite boli la om, care pot fi intestinale sau pot afecta direct anumite țesuturi. Ascaris
- Lumbricoides – vierme rotunzi gigant; Enterobius Vermcularis - oxiuri și altele.
Ectoparaziti
Acestea sunt organisme care trăiesc în exterior pe pielea gazdelor lor. Paraziții pielii se hrănesc cu sânge și epidermă. De obicei sunt atât de mici încât nu pot fi văzute. Unele specii se înfundă în piele, altele trăiesc la suprafață. Unii paraziți își pot petrece întregul ciclu de viață în interiorul corpului uman, dar mulți trăiesc în afara corpului, hrănindu-se doar ocazional.
- Cimex Lectularius este un parazit comun cunoscut sub numele de ploșniță.
- Dermatobia hominis este larva tafanului uman.
- Sarcoptes scabiei este un acarien care provoacă scabie.
Paraziții umani afectează milioane de oameni din întreaga lume, în special în regiunile cu acces limitat la apă curată, canalizare și asistență medicală.
Cauzele patologiei
- Mâncare și apă contaminate. Sursele de apă tratate inadecvat sau contaminate pot conține paraziți precum Giardia Lamblia și Cryptosporidium, ceea ce duce la infecții gastro-intestinale. Consumul de alimente insuficient gatite sau contaminate, in special carne si fructe de mare crude sau insuficient gatite, poate duce la transmiterea de paraziti precum Toxoplasma gondii si Trichinella spiralis.
- Igienă și salubritate slabă. Multe infecții parazitare, în special cele cauzate de helminți (de exemplu, viermi rotunzi, viermi anchilostomatici), se transmit prin contactul cu solul, alimentele sau apa contaminate cu fecale.
- Transmiterea vectorilor prin insecte vectori. Paraziții precum Plasmodium (malaria), Trypanosoma (boala Chagas, boala africană a somnului) și viermii filarii (care provoacă filarioza limfatică) se transmit prin înțepăturile insectelor infectate: țânțari, ploșnițe și muschii.
- Transmiterea de la animal la om: Unii paraziți sunt rezervoare la animale, iar oamenii se pot infecta prin contact direct cu animalele infectate sau cu excrementele acestora. De exemplu, Toxoplasma gondii se poate transmite prin contactul cu fecalele de pisică.
- Infecții importate. Persoanele care călătoresc în regiuni în care anumiți paraziți sunt endemici pot fi expuse riscului de a contracta infecții care nu se găsesc de obicei în țările lor.
- Transmiterea de la persoană la persoană. Unii paraziți din organism, în special cei intestinali, cum ar fi Enterobius vermcularis (oxiuri) și Giardia Lamblia, se pot transmite prin contact direct de la persoană la persoană, adesea în condiții de viață aglomerată sau comunală.
- Sol contaminat: Unele tipuri de helminți, inclusiv nematozii, pot infecta oamenii prin contactul cu solul contaminat care conține ouă sau larve de paraziți.
Simptomele bolii
Helmintiaza se poate manifesta printr-o varietate de simptome, în funcție de tipul de parazit din corpul uman, de localizarea infecției și de severitatea invaziei:
- Dureri abdominale, crampe și disconfort.
- Greață și vărsături.
- Diaree sau constipație.
- Pierderea în greutate și malnutriția.
- Anemia datorată pierderii de sânge și nutrienți.
- Viermi vizibili în scaun.
- Pruritul perianal (infectia cu oxiuri (Enterobius vermcularis) poate provoca mancarimi perianale la copii, mai ales noaptea).
- Simptome respiratorii: Unii viermi, cum ar fi Ascaris lumbricoides, pot migra în tractul respirator, provocând simptome precum tusea și respirația șuierătoare.
- Temperatura ridicată: în unele cazuri, infecțiile helmintice pot provoca febră de grad scăzut.
- Infecția cu unele dolme hepatice sau viermi tenii poate determina mărirea ficatului (hepatomegalie) sau a splinei (splenomegalie).
Protozoarele (paraziții protozoare) provoacă cel mai adesea diaree. Diareea excesivă poate duce la deshidratare, care este o afecțiune frecventă în special la copiii sub 5 ani. Toxinele eliberate de agentul patogen și care intră în sânge provoacă slăbiciune, durere în abdomen și mușchi. Când infecția devine cronică, apar scăderea în greutate și erupțiile cutanate.
Diagnosticul bolii
Diagnosticul infecțiilor parazitare implică o combinație de evaluare clinică, teste de laborator pentru paraziți și, uneori, studii imagistice.
Un istoric medical detaliat, inclusiv informații despre călătoriile în alte țări, expunerea la apă sau alimente contaminate și simptome, ajută furnizorii de asistență medicală să reducă potențialele infecții parazitare. Un examen fizic poate dezvălui semne și simptome asociate cu infecții, cum ar fi erupții cutanate, sensibilitate abdominală sau organe mărite.
Examinarea microscopică a probelor de scaun este o metodă comună pentru identificarea paraziților intestinali, inclusiv a helminților (viermi) și a protozoarelor. Dacă se suspectează enterobiaza, se prescrie un frotiu din zona perianală, care este apoi examinat la microscop. Testele de sânge pentru paraziți pot fi utilizate pentru a detecta anticorpi, antigeni sau ADN de la paraziți.
- Pentru a diagnostica echinococoza se prescriu teste serologice si uneori ecografie hepatica.
- Opistorhia este diagnosticată folosind examenul scaunului și testele serologice și, uneori, testele ADN.
- Toxocarioza poate fi detectată prin teste pentru detectarea anticorpilor la Toxocara, un test ADN pentru paraziți și un test general de sânge care arată eozinofilia.
- Giardioza este diagnosticată cu ajutorul analizei scaunului și a testelor serologice.
- Pentru a diagnostica ascariaza, se utilizează microscopia scaunului și teste pentru anticorpi la ascaris.
- Trichineloza: teste serologice și analize ADN a Trichinella.
Probele de urină pot fi testate pentru prezența ouălor de paraziți, a larvelor sau a antigenelor, în special în infecții precum schistosomiaza.
Imagistica radiologică, cum ar fi ultrasunetele, tomografia computerizată sau RMN, poate fi utilizată pentru a vizualiza și evalua amploarea leziunilor tisulare cauzate de anumiți paraziți, în special în cazurile de paraziți chistici sau infiltrați în țesuturi.
Tratament
Tratamentul infecțiilor parazitare implică de obicei utilizarea de medicamente antiparazitare. Medicamentele specifice și durata tratamentului depind de tipul de infecție care provoacă infecția, de severitatea acesteia și de organele afectate. Metronidazolul și tinidazolul sunt eficiente împotriva unei varietăți de protozoare, inclusiv Entamoeba histolytica și Giardialamlia. Atovaquone-proguanil: Folosit pentru tratarea și prevenirea malariei și a unor infecții cu protozoare. Medicamentele antihelmintice includ albendazol, praziquantel, ivermectină, pamoat de pirantel, sulfadiazină, suramină.
Prognoza și prevenirea bolii
Prognosticul pentru tratarea paraziților din organism variază foarte mult în funcție de mai mulți factori, inclusiv tipul de parazit, severitatea infecției, sistemele de organe afectate și starea generală de sănătate a persoanei. În multe cazuri, tratamentul prompt și adecvat poate duce la un rezultat favorabil, în timp ce lipsa tratamentului sau infecțiile severe pot duce la complicații și consecințe pe termen lung asupra sănătății.
Sistemul imunitar uman joacă un rol important în determinarea rezultatului infecției parazitare. Oamenii imunocompetenți pot avea un prognostic mai bun decât persoanele cu un sistem imunitar slăbit.
Dezvoltarea complicațiilor precum afectarea organelor, inflamația cronică sau infecțiile secundare poate afecta semnificativ prognosticul. Complicațiile pot apărea din infecții pe termen lung sau netratate.
Unele infecții parazitare pot deveni cronice și persistă o perioadă lungă de timp. Infecțiile cronice pot duce la probleme de sănătate continue și pot fi dificil de gestionat.
Implicarea sistemelor de organe critice, cum ar fi sistemul nervos, cardiovascular sau respirator, poate avea un impact semnificativ asupra prognosticului. Paraziții care atacă organele vitale pot provoca complicații mai grave și care pun viața în pericol.
Prevenirea infecțiilor parazitare presupune luarea diferitelor măsuri pentru reducerea riscului de infecție și transmitere. Recomandările generale pentru prevenirea infestării paraziților sunt:
- Spălați-vă bine mâinile cu apă și săpun după ce ați folosit toaleta, înainte de a mânca și după ce ați atins animalele de companie sau pământul.
- Păstrați-vă unghiile scurte și curate pentru a minimiza riscul de a obține ouă de paraziți sau chisturi sub unghii.
- Gătiți bine carnea, peștele și păsările de curte pentru a ucide paraziții. Spălați bine fructele și legumele, mai ales dacă vor fi consumate crude.
- Bea apă potabilă sigură din surse purificate sau fiarte, mai ales atunci când călătorești în zone cu risc ridicat de paraziți din apă.
- Folosiți repelent pentru insecte pentru a preveni mușcăturile de țânțari, căpușe și alți vectori care pot transmite boli parazitare.
- Asigurați-vă că animalele dvs. de companie primesc controale veterinare regulate și medicamente de deparazitare.
- Aruncați în mod corespunzător deșeurile de animale pentru a minimiza riscul de infestare cu dăunători.